Articole

Arhetipurile și mitul personal

arhetipuri

Arhetipurile sunt motive, tipare, tipologii universale, vechi, preexistente, pe care le regăsim pretutindeni (arhe = vechi) și care se repetă mereu.

Reprezintă modele umane primare, din punct de vedere comportamental, atitudinal, cu trăsături de personalitate și chiar fizice specifice fiecărei tipologii, care sunt transmise mai departe, ca rezultat al învățării a cât mai multe despre natura umană. Arhetipurile sunt o zestre colectivă a evoluției umanității, care ne vorbesc despre experiențele personale inițiale, devenite ulterior colective, acceptate și împărtășite universal. De aceea arhetipurile provoacă emoții profunde, pentru că ne conectează la ancestralitatea noastră, la ADN-ul nostru ca umanitate evolutivă.

În toate culturile, religiile, crezurile, în folclorul și literatura universale, printre multitudinea de arhetipuri, vom regăsi arhetipuri primordiale ca: Marea Mamă/ Regina/ Împărăteasa, Regele/Împăratul/ Tatăl, Magicianul, Bătrânul, Copilul, Trickster-ul, Eroul, Salvatorul, Diavolul.

Fiecare arhetip are o latură pozitivă și una negativă, așa cum suntem și noi și tot ceea ce ne înconjoară. Câteva exemple ale influenței asupra noastră a celor două aspecte:

– latura pozitivă a arhetipului Marii Mame este despre spirit matern, conținere, sacrificiu, hrană, afecțiune, protecție – Sfânta Maria, Geea, Sfânta Vineri – mama tuturor copiilor înfricoșători, ”lighioanele pământului”, de care Fata Moșului și Fata Babei trebuie să învețe să aibă grijă, Te Fiti. Latura negativă ne avertizează în legătură cu puterea ei absolută asupra propriilor copii. De fapt… asupra tuturor. Putere de viață și de moarte, de început și de sfârșit. Poate fi geloasă, irațională, sub aspectul ei distructiv regăsind-o ca Lilith, Kali, Hera.

Vrăjitoarea, Seducătoarea (Afrodita, sirene, entități feminine de tip Succubus), Fecioara (copila păcălită, a cărei inocență îi este furată – Persephona, Psyche, Scufița Roșie, Albă-ca-Zăpada) sunt toate ipostaze ale feminității, ale arhetipului Marii Mame.

Regele/Împăratul/Tatăl – arhetipul autorității și puterii, al curajului, al unității. Vorbește despre maturitatea de a conduce și de a lua decizii. Latura sa negativă poate indica setea de putere, tiranie, nevoia excesivă de control, încăpățânare, autosuficiență.

Magicianul, sub aspect pozitiv: indică transformare, cunoaștere ezoterică, inițiere, alchimie/sinergie/unirea contrariilor – în Tarot este ilustrat arătând cu o mână spre cer și cu cealaltă spre pământ: ”Precum în cer așa și pe pământ.” Latura negativă poate însemna iluzii, aparențe înșelătoare, lipsa de control, evadare din realitate sau așteptări nerealiste.

Bătrânul este despre ghidare, ghid interior, înțelepciune, unirea cu Sinele – Gandalf, Yoda, imaginea asociată lui Dumnezeu.

Copilul – spirit ludic, aduce energie, creativitate, renaștere, resurse, dar și condiția de veșnic copil – infantilism emoțional, narcisim, refuzul responsabilității, nevoia de protecție ori dorința de întoarcere în perioada copilăriei pentru a retrăi momente frumoase ori poate pentru repararea unei(or) traume.

Trickster-ul – Păcală, Nebunul, Arlechinul, Bufonul, Vulpea sau Maimuța Șireată, Hanuman, Loki. Cei care au acest arhetip printre cele dominante: sunt puși pe șotii, enervante de multe ori, mint, caricaturizează, uneori au o dorință inexplicabilă de a-i abate pe ceilalți de la calea proprie ori dorește să-i împiedice să realizeze ceva important, îi amuză haosul, vor să fie mereu în centrul atenției, ba pot fi chiar escroci. Pozitivat, Trickster-ul are un rol de compensare, ridiculizând Eu-l când este inflaționat (vezi inflație, la Termeni). Ne ajută să facem pe proștii sau pe nebunii pentru a ieși din situații dificile, să renunțăm la ceea ce este redundant în viața noastră – așa-zisele decizii nebunești.

– latura pozitivă a arhetipului Eroului este spiritul de învingător, de apărător, personajul pozitiv. Negativ, poate indica nevoia de recunoaștere, un Eu inflaționat. Spre deosebire de Erou, Salvatorul nu are nevoie să fie văzut și aclamat pentru faptele sale – recunoscut – însă sub aspectul negativ poate manifesta un spirit de sacrificiu excesiv, nevoia de a se pune pe ultimul loc, de a uita de sine, sau chiar un complex de superioritate camuflat (inconștient, de cele mai multe ori) într-o smerenie mesianică.

Diavolul este asociat cu fricile, vinovățiile, neputințele noastre, conștiente și inconștiente, cu Umbra personală și/sau colectivă (vezi articolul: Umbra – partea ascunsă a personalității).

Inițial experienței noastre aceste arhetipuri sunt goale, sunt doar niște imagini schematice cu trăsături specifice, generale, impersonale. Ulterior, pe măsură ce experimentăm viața, unele capătă valențe personale, devin irigate cu energia experiențelor noastre de viață și propriile judecăți.

Arhetipul Vrăjitoarei este același cam pentru toată lumea: o bătrână zbârcită, cu aspect înfricoșător. De obicei este investită cu puteri malefice, deci, trebuie și îi și place să fie temută, însă poate fi și inofensivă, chiar caraghioasă.

Dacă un copil are de-a face cu o mătușă, bunică sau chiar mamă care  în viziunea lui seamănă fizic și/sau comportamental cu o vrăjitoare, rea, bună sau prostănacă, atunci ipostaza de vrăjitoare a arhetipului Marii Mame va intra în categoria celor dominante pentru acel copil. Va crește, va experimenta lumea în continuare, va emite opinii și va lua decizii, având acest arhetip activ, dominant în inconștientul personal.

Care ar putea fi efectele activării arhetipului Vrăjitoarei?

De la proiecții negative – etichetarea femeilor ca fiind vrăjitoare, malefice, o atitudine de respingere, deci, cu arhetipul operând din Umbră, până la cele pozitive – de căutare a unei lumi ”vrăjite” și a persoanelor pe care le asociază cu o astfel de lume fantastică, de basm. Adultul probabil va în contact cu latura sa spirituală, conștientizându-și puterea interioară, însă păstrând autenticitatea copilului vrăjit de numinos. Ca exemplu pentru astfel de tipologie ar putea fi J.K. Rowling, autoarea seriei Harry Potter.

Basmele, desenele animate, filmele și jocurile care  ne plac și liniștesc atât de mult în copilărie ne introduc într-o lume a arhetipurilor. Facem cunoștință cu toate modelele amintite, care sunt niște arhetipuri foarte puternice, primordiale. Este fascinant, ne lăsăm seduși, de mici, de fiecare în parte.

Vom păstra fiecare personaj în memoria noastră afectivă, chiar dacă erau personaje negative. Vor trăi mereu în noi, unele vor fi active/dominante, altele latente/secundare. Însă vom prefera, iubi, admira un personaj anume sau o tipologie anume și povestea lui. Este foarte posibil ca personajul și povestea lui să devină mitul nostru personal.

Unii ne amintim momentul în care s-a întâmplat conexiunea cu personajul preferat, alții nu. Poate că ne-a furat inima  în fragedă copilărie, prea devreme să ne amintim.

Și dacă ne amintim și dacă nu, tot putem identifica arhetipul personal, pentru că se pare că de-a lungul vieții manifestăm atracție pentru aceeași tipologie, în diferite forme.

Psihoterapia ghidează către conștientizarea și înțelegerea mitului personal. Ne ajută să înțelegem care sunt tiparele  și mecanismele după care funcționăm, raportându-ne la mitul personal.

Un băiețel care a îndrăgit aventurile lui Hercule, și l-a fascinat această figură mitologică, poate, fără să conștientizeze legătura, a devenit un culturist profesionist, luptător etc.. Sau poate că lupta fizică herculeeană s-a transformat într-o luptă mentală – avocat, investigator, activist.

O astfel de persoană s-ar putea simți obosită, neîmplinită, cu dorința de a renunța la sentimentul ori mentalitatea că viața este o luptă, dar nu se poate opri. Ceva din interiorul lui îl impinge să trăiască această viață care îl epuizează și nu îl împlinește, nu-i permite să simtă că face ceea ce-și dorește și-l reprezintă la momentul actual. Acel ceva este unul dintre arhetipurile dominante, cel al Eroului, este Hercule din interiorul său, sub a cărui stăpânire se află.

Terapia ne ajută ca mergând pe firul vieții să identificăm momentul în care Hercule și-a făcut apariția și nu a mai plecat, și de ce a fost nevoie de activarea acestui arhetip. Unul dintre principalele efecte ale individuării este că ne ajută să identificăm pattern-uri care ne-au fost de folos în trecut, și care acum au nevoie de o transformare, de o actualizare ori chiar de o încheiere, pentru a putea evolua ca indivizi.

Fiecare dintre noi avem propriile conținuturi inconștiente, manifestări și efecte ale acestora, ce se cer a fi descoperite, înțelese și integrate în viețile noastre, reușind astfel să ieșim de sub forța lor de sugestie.