Articole

Umbra – partea ascunsă a personalității

umbre

Deși cotidianul ne împinge către virtualitate și ne absoarbe atenția către exteriorul nostru, avem nevoie de o ancoră. Ne este necesară întoarcerea la rădăcini, conectarea la ancestralitatea noastră, la ființa noastră interioară, la ceea ce suntem dincolo de ce credem, știm și trăim mai mult sau mai puțin liberi sau împăcați în fiecare zi.

Ancestralitatea are o strânsă legătură cu ființa noastră instinctuală, primitivă – ceea ce nu prea tolerează cotidianul de-un modernism de multe ori punitiv. Suntem constrânși să ne reprimăm, suprimăm, negăm instinctualitatea, emoțiile puternice și orice altceva credem ori ni se transmite că este de netolerat, grotesc, pentru a fi plăcuți și considerați civilizați, decenți și dezirabili.

Tot ce respingem se ascunde și acumulează în latura neexpusă și neacceptată a personalității noastre – Umbra.

Așadar, Umbra este partea inferioară, inconștientă, respinsă, neasumată a personalității noastre.

Pentru că nu ne-o acceptăm, adesea ne proiectăm Umbra asupra celorlalți.

Stări și tendințe antagonice ca nevoia de a nega și ascunde Umbra dar și de a ne-o manifesta deși simțim rușine și teamă, generează acumularea de tensiuni și conflicte interioare. Pe măsură ce integrăm în conștiință și acceptăm părți din Umbră ne eliberăm treptat de aceste tensiuni.

Însă Umbra nu este doar negativă!

De exemplu, dacă unui copil îi place să cânte la pian ori să joace fotbal, fiind cu-adevărat talentat și pasionat, dar tatăl, mama sau altcineva îi inoculează că este de dorit să devină medic sau bancher, pentru a fi acceptat, pentru a avea un statut în societate, copilul își va reprima pasiunile. Și în felul acesta se acumulează în Umbră și calități, talente… comori.

Umbra nu este doar personală, ci și colectivă. Cea colectivă se poate divide în foarte multe aspecte: umbră colectivă a neamului din care facem parte (heredocolaterală, ca să-i zic așa), a țării, a rasei. Ba chiar și a continentului. De exemplu, Umbra colectivă a Europei diferă de cea a Asiei. Dar asta nu înseamnă că nu se regăsesc și elemente comune, o Umbră universală, adică.

Revenind la Umbra personală, și că ne acceptăm și că nu ne acceptăm Umbra, ea tot se manifestă în viețile noastre. De ce să ne consumăm resursele împotrivindu-ne unei forțe care acționează cel puțin direct proporțional cu refuzul nostru de a o accepta?!

Terapia ne ajută să înțelegem că așa cum ziua are lumină și întuneric, așa suntem și noi, avem și una și cealaltă. Nu putem trăi respingându-ne latura ascunsă, instinctuală, nu putem fi doar morali, disciplinați, prevăzători, scrupuloși.

Asta, pe lângă că ne face să ne simțim incompleți, ne privează de posibilitatea de a folosi resurse importante, ascunse în ungherele nedescoperite ale personalității noastre.

Te simți vlăguit, stors de energie, apatic? Poate că lupta cu propria Umbră are legătură cu devitalizarea resimțită.

Orice astfel de încercare de a ne opune conținuturilor inconștiente este consumatoare  permanentă de energie.

Odată ce aprindem lumina conștiinței și începem să ne explorăm cu blândețe și deschidere latura neacceptată până atunci, vom simți eliberare, și treptat, energia revine.