Articole

Visele – lumea noastră fantastică vindecătoare

visele

Visele sunt imagini și procese psihice care apar în conștiință în timpul somnului.

Obosiți sau odihniți, stresați ori relaxați, visăm oricum. Chiar dacă unii susțin că nu visează, de fapt, nu-și amintesc visele. De obicei își amintesc în medie două-trei vise pe lună. Profesia, starea de sănătate, medicație uzuală sau temporară, personalitatea, intensitatea undelor alpha din timpul somnului sunt  câțiva factori care influențează  capacitatea  de a ne aminti visele.

Cei care nu își amintesc visele este posibil să intre mai repede în faza de somn profund (undele delta), ele având loc în fazele mai puțin profunde.

Interesant este că după începerea psihoterapiei, cei care afirmă că nu visează încep să-și amintească visele din ce în ce mai des. În acest caz putem să ne gândim că detașarea de propriile producții onirice poate fi și un mecanism de autoapărare.

Psihoterapia jungiană este centrată pe decriptarea mesajelor inconștientului, ce vorbesc despre starea psihoemoțională dar și fizică a pacientului. Odată înțeles corect mesajul găsim și soluțiile ingenioase și funcționale pe care ni le oferă.

Decriptarea nu se face în sensul tălmăcirii populare a viselor, aceea la modul general, ci științific și particularizat, mergându-se pe firul analizării și interpretării simbolisticii personale a pacientului, completată de simbolistica universală. A nu se înțelege însă că tălmăcirea populară nu este de ajutor, aceasta face parte din expresia inconștientului colectiv și este și ea o sursă de material asociativ.

Visele sunt directe (cu conținut manifest) – acelea care ne arată nemijlocit mesajul, sau indirecte (cu conținut latent) – cele a căror aparență este de vise simple, neimportante, dar care au un conținut ascuns, la care dacă se ajunge poate fi înțeles sensul real, care nu de puține ori este foarte important.

Au caracter scenic sau haotic. Cele scenice sunt cele care se desfașoară ca niște filme, care au continuitate și sens, iar cele haotice sunt cele ce par a fi alcătuite din frânturi de situații, acțiuni ilogice, personaje stranii, etc..

Avem vise personale, ce izvorăsc din inconștientul personal, și vise arhetipale, ce se varsă din inconștientul colectiv.

”Visele conțin imagini și corelații de idei pe care nu le producem cu intenție conștientă. Ele apar spontan, fără participarea noastră, și reprezintă astfel o activitate psihică sustrasă voinței. De aceea visul este, de fapt, ca să spun așa, un produs natural extrem de obiectiv al psihicului, motiv pentru care putem aștepta de la el măcar indicații și aluzii la anumite tendințe fundamentale ale procesului sufletesc. (C. G. Jung, Două scrieri despre psihologia analitică)

”Visul  este o încercare de a ne face să asimilăm lucruri nedigerate încă. Este o încercare de vindecare. (…) De fapt, visele ne informează despre toate lucrurile care nu merg cum trebuie în psihicul nostru, în lumea noastră subiectivă, acele lucruri pe care ar trebui să le știm despre noi înșine.” (C.G. Jung, Analiza viselor)

Un alt tip de vis, foarte interesant, este visul lucid. Acesta este visul în care visătorul este conștient că visează, așa că alege să experimenteze sau să observe conștient acțiunea, stările și emoțiile onirice.

Cei care visează lucid au, de obicei, experiențe pozitive, unii povestind cu entuziasm cum aleg să viseze că zboară, alții cum își întâlnesc/ cheamă în vis persoane dragi sau personalități pe care le admiră, cu care pot avea chiar și dialoguri intersante. O altă categorie sunt cei care își propun conștient să viseze soluțiile optime la probleme care îi macină. Visul lucid, poate fi, de asemenea, o formă de meditație.

Coșmarurile, de obicei, nu sunt vise lucide, dar unele se întămplă să ne oblige Eu-l să devină vigilent și să înțeleagă că este doar un vis, că nu ni se poate întâmpla nimic. Uneori creierul ne poate transmite coșmaruri doar pentru a ne trezi și a întrerupe o poziție de somn incomodă, ce ne face un membru ori alte părți ale corpului să amorțească foarte tare.

Visul lucid, în anumite contexte, poate fi interpretat ca o formă de evadare din realitate, de împlinire în vis, ori ca mecanism de autoapărare foarte puternic, Eu-l dorind să controleze ce conținuturi inconștiente sunt relevate.

Mai speciale sunt visele premonitorii sau profetice și telepatice. Cele premonitorii sunt cele ce anticipează ceea ce va fi într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Pot fi înțelese pe deplin de-abia în timp, dar sunt persoane care fiind conectate la viața lor interioară pot identifica imediat astfel de vise ca fiind speciale, suprapersonale.

Visele telepatice transmit mesaje captate de către inconștient, pe care noi nu le putem procesa în stare de veghe, către conștiința noastră, în timpul somnului.

De exemplu, dacă o persoană se gândește intens la o alta, dorind cu ardoare să-i comunice ceva dar nu are cum să o facă pentru că au pierdut legătura fizică, este posibil să genereze vise celeilalte persoane. La nivel inconștient, cele două persoane comunică deja, așa cum o facem cu toții, dar Eu-l, paznicul conștiinței, care face tot ce poate să impiedice scurgerea de conținuturi inconștiente în viața noastră conștientă, va îngreuna înțelegerea nemijlocită a telepatiei, de cele mai multe ori.

Așa că, în vis, când vigilența Eu-lui scade, printre alte mesaje din lumea noastră misterioasă  vin și mesajele de la persoana-emițător. Uneori este suficient un singur vis pentru ca persoana-receptor să conștientizeze mesajul, alteori, visele pot deveni recurente, până când se produce înțelegerea. Multora dintre noi ni s-a întâmplat să visăm pe cineva și după să ne întâlnim pe stradă absolut ”întâmplător”, ori să primim un telefon neșteptat de la persoana visată, după ani de zile de tăcere. Sau invers, să fim visați de către persoana pe care ne dorim să o vedem. De fapt, s-a produs comunicarea telepatică.

O altă formă prin care inconștientul ne transmite mesaje este visul hipnagogic. Care se întâmplă ca un fel de viziune spontană, apărută dintr-o lume a ei, cu o forță fascinatorie, atunci când avem o stare de ațipire, de piroteală, între somn și veghe. Chiar dacă par fără noimă sau caraghioase, nefiind nici vis, nici imaginație, sunt demne de menționat și analizat.

Tărâmul viselor este abisal. Înfricoșătoare, anticipative, voluptuoase, crude, iluzorii și sublime. Ne luptăm cu monștri și demoni și învățăm să triumfăm ori să murim, zburăm, facem dragoste, suntem respinși ori aleși, alergăm goi și plini de rușine ori dezinvolți, retrăim bucuria din casa copilăriei noastre și suntem fericiți și securizați că totul este neschimbat, așa cum era odată… ori pierdem totul sau doar un examen și ne trezim împăcați că a fost doar un vis.
Dar… oare a fost doar un vis…?