Psihoterapia analitică și individuarea

”Scopul individuării, al realizării de sine este indispensabil pentru ca omul să știe să deosebească felul în care își apare lui însuși de felul în care apare celorlalți.” Carl Gustav Jung

Psihologia analitică sau jungiană

Este orientarea din psihologie ce abordează central și în profunzime conceptul de individuare, al cărei întemeietor este Carl Gustav Jung.

Recunoscut incontestabil ca unul dintre geniile secolului XX, Jung a fost preocupat de viața trăită, viața interioară, căutând continuu cu entuziasmul și curiozitatea unui copil prodigios și responsabilitatea unui înțelept să explice, prezinte și vindece profunzimile, suferințele, dorințele și nevoile ființei umane, în misterul și complexitatea ei.

Maniera complexă cu care psihologia analitică are deschiderea și flexibilitatea de a analiza, explica și restabili structura și funcționarea psihicului uman acoperă o arie completă, înglobând domenii științifice, filozofice, mistice și spirituale – pentru a putea cuprinde și desluși vastitatea modurilor prin care inconștientul și sufletul ni se relevă.

Psihoterapia analitică este metoda terapeutică centrată pe descoperirea resurselor interioare și dezvoltare personală prin analiză și conștientizare.

Individuarea (sau individuația) este procesul individual de dezvoltare și maturizare. De înțelegere și asumare a transformărilor personale pe care ni le cere viața pentru a evolua – un demers de împlinire a actualizării de sine (dacă personalitatea este un program individuarea este upgrade-ul). Jung îi spunea proces de Sineizare.

Psihoterapia ghidează integrarea în conștient a cât mai mult conținut inconștient – prin analiză introspectivă, analiza viselor, dialoguri terapeutice, descoperirea arhetipurilor dominante. În proporție de peste optzeci la sută din acțiunile, trăirile și deciziile noastre ni se întâmplă fără ca noi să fim conștienți de adevaratele motive care stau în spatele lor.

Individuarea înseamnă să reducem acest procent al personalității inconștiente, pe cât este posibil.

Demersul individuării

Un om pe calea individuării este un om care trăiește din ce în ce mai conștient de ceea ce este cu adevărat. Conștient de cauzele care îl fac nemulțumit, frustrat, anxios, nefericit dar și de resursele interioare pe care n-ar fi bănuit altădată că le-ar avea. De visurile pe care le știa, întrezărea ori tocmai le-a descoperit și suficient de curajos să pornească pe calea împlinirii lor. Nu ne face mai egoiști ori individualiști, ci mai evoluați și înțelegători cu noi și cu ceilalți. Individuarea nu este sinonimă cu individualismul, ci cu dezvoltarea personală.

Psihoterapia analitică (jungiană) și individuarea