Sfârșitul durerii
Carl Gustav Jung
Evenimente si experiențe
Clișeul că azi suntem suma tuturor evenimentelor și experiențelor avute este unul uzat dar perfect valabil. În funcție de cât și ce am avut de experimentat fiecare, pentru unii sună a acceptare împăcată, pentru alții, un lung șir de suferințe și eșecuri.
Știm că nimeni nu ne poate feri să trăim experiențe traumatizante, fiecare traversăm suferințe, frustrări, frici, deziluzii, însă diferența o face frecvența și mai ales gravitatea cu care ni se întâmplă.
De obicei, ne este dat să trăim experiențele dureroase repetitiv și chiar agravant, până când avem disponibilitatea să le descoperim cauzele. Pur și simplu, majoritatea, așa funcționăm.
Se pare că existăm pentru a deveni versiuni din ce în ce mai bune ale noastre înșine. În momentul în care ne implicăm activ și direcționat în deslușirea mesajelor evenimentelor trăite vom observa schimbări, la început mici, după care, sunt oameni, și nu puțini, care afirmă asumat că terapia, lucrul cu sine le-a schimbat viața. Și nu exagerează cu nimic.
Schimbările profunde se întâmplă din interior către exterior, bineînțeles.
De la vindecări fizice, până la restructurări cognitive cândva disfuncționale. De exemplu, anxietatea – având o traumă la bază, reprezintă o schemă cognitivă disfuncțională.
Schemele cognitive se referă la cum percepem o situație, cum o procesăm și cum planificăm și alegem să răspundem.
Schemele cognitive sunt sumumul experiențelor noastre directe sau indirecte, ale influenței mediului, ale factorilor transgeneraționali etc.. Cândva am trăit o situație traumatizantă, ceea ce ne face să răspundem cu anxietate la orice altă situație-trigger care ne reamintește de acea experiență inițială.
Colaborarea cu terapeutul ajută ca acea experiență nefastă să fie înțeleasă la un nivel profund și integrată în conștiință.
Odată filtrată și înțeleasă își dizolvă puterea asupra noastră, misiunea ei de a ne ridica gradul de conștientizare s-a încheiat, repetitivitatea negativă ia sfârșit.
Această lecție de viață este acum asumată. După care, vine timpul unei alte experiențe, până când, putem trăi, munci, iubi, suficient de prezenți și conștienți de propria existență, de unicitatea noastră, pentru a reuși să devenim un întreg neconflictual.
Fără suferință, regrete și autopedepsire.
Neînțelegând că șirul experiențelor se sfârșește, căci individuarea noastră este un proces continuu, ci cu înțelegerea profundă că suntem cu-adevărat privilegiați cu dreptul de a alege liber – fără vinovății și constrângeri nejustificate, cum să ne trăim viețile.
De-ar fi să sintetizez principiul terapeutic în viziunea mea, aș spune așa:
Deși nu ne-o dorim și nici nu scăpăm cu una, cu două de ea, să privim durerea ca parte din vindecare. E necesar s-o abordăm cu grijă și respect.
