Termeni jungieni

Alchimie – în psihologia analitică alchimia este simbolul psihicului inconștient. Simbolizează transformarea și integrarea conținuturilor inconștiente.

Amplificare – alături de asociație și analiza viselor sunt tehnici de lucru ale psihoterapiei analitice.

Se referă la extinderea și aprofundarea unei imagini sau frânturi dintr-un vis – folosindu-ne de mitologie, simboluri, imagini și personaje de film, de basm, versurile unei poezii sau melodii, personaje de desene animate, orice credem că are un sens pentru a o putea interpreta potrivit.

Anxietate – trăire interioară care la nivel psihoemoțional  și atitudinal se manifestă prin stări de neliniște, îngrijorare, agitație, teamă, ezitare, panică.

La nivel fiziologic este somatizată prin tremurături, contracturimusculare, transpirație, dureri, stări de vomă etc.. Dacă este vorba despre o anxietate generalizată , gravă, aceasta poate fi somatizată sub forma afecțiunilor fizice, chiar cronicizate.

Anxietatea justificată, dacă o putem numi așa, sau contextuală, se întâmplă ca răspuns instinctiv de autoconservare în fața pericolului, și dispare odată cu depășirea situației-stimul.

Anxietatea generalizată, ori nejustificată, este cea care persistă în absența situațiilor reale de pericol.

Odată cu descoperirea și acceptarea traumei(lor) inițiale care a(u) declanșat stările anxioase, treptat sau chiar spontan se produce desensibilizarea la factorii anxiogeni.

Asociație – tehnică jungiană ce permite descrierea, raportarea, corelarea sau diferențierea imaginilor onirice prin asocieri spontane, direcționate sau controlate de cuvinte ce au rolul de a descrie și devoala înțelesul aspectelor din vis.

Atac de panică – stare de frică și anxietate intensă, apărută brusc, în situații care nu reprezintă un pericol real pentru integritatea persoanei, însă acesta trăiește frica de moarte iminentă.

Blocaj emoțional – emoții negative puternice ce reapar de câte ori sunt retrăite momentele neplăcute ce le-au cauzat ori în situații asemănătoare.

Compensare – mecanism de restabilire a echilibrului psihoemoțional prin reacții sau impulsuri orientate în sens opus. De exemplu, dacă o persoană se simte inferioară alteia, compensatoriu, va încerca să o umilească, să-i minimizeze calitățile, pentru a recăpăta un oarecare confort interior.

Conștiință – instanța psihică ce are Eu-l drept componentă centrală.

Conștiința reflexivă (Cogito ergo sum) ne ajută să înțelegem sensul propriei vieți, al lumii, raportat la experiența noastră. Specifică ființei umane, reprezintă și măsura interioară a propriei moralități.

”Conștiința noastră doar nu se creează singură, ci izvorăște din profunzimi necunoscute.  Ea se trezește treptat în copil și pe parcursul vieții, se trezește în fiecare dimineață din adâncul somnului, dintr-o stare inconștientă. Este ca un copil care se naște zilnic din pântecele matern al inconștientului.”  (C.G. Jung, Despre psihologia religiei occidentale și orientale)

Depresie – stare sufletească de tristețe (intensă) prelungită asociată cu neliniște, scăderea sau pierderea poftei de viață, energie scăzută, dereglări alimentare, retragere din societate, autoizolare, închidere în sine.

Fantasmă – închipuire, reverie, fantasmare.

Inconștient – instanță psihică opusă conștiinței, ce are ca element central Sinele.

”Cert, nu ne este permis să atribuim inconștientului o psihologie conștientă. Mentalitatea lui este una instinctivă; el nu are funcții diferențiate; nu gândește în felul în care înțelegem noi «gândirea». El creează doar o imagine care răspunde situației conștiinței și care conține tot atâtea idei cât și sentimente și totul este orice altceva în afară de un produs al reflecției raționaliste.” (C.G. Jung, Două scrieri despre psihologia analitică)

Inconștient personal – conține elemente personale, constelate în funcție de experiența personală (de exemplu complexele).

Inconștient colectiv – conține elemente colective, cum sunt arhetipurile.

Inflație – de cele mai multe ori este rezultatul compensatoriu al sentimentului de inferioritate. Se manifestă cu înfumurare și/sau exagerare a importanței personale.

Insight – cunoscut și ca moment ”aha!” sau ”evrika!”, desemnează momentul unei înțelegeri spontane, conștientizarea a ceva profund, găsirea unei soluții geniale; revelație.

Introspecție – proces de sondare reflexivă (autoobservare, interpretare, înțelegere) a propriilor trăiri, emoții, gânduri.

Mecanism de autoapărare – rezistență inconștientă la trăirea, evocarea, exprimarea  emoțiilor negative. Printre cele mai frecvente sunt cele exprimate corporal, ca: somnolență, dureri subite, reacții alergice etc.. Un alt exemplu de mecanism de autoapărare este uitarea orei sau chiar a zilei de terapie.

Nevroză – tulburare cauzată de o dezvoltare insuficientă sau stagnare personală, indiferent de domeniu.

Este efectul conflictului între ceea ce își dorește individul și ceea ce se simte obligat de către exterior să facă ori să fie.

Nevroza este afecțiunea celor care se simt constrânși să aibă viața pe care nu și-o doresc, să ia deciziile prin care nu-și exprimă adevaratele dorințe, a celor care nu se simt că sunt pe calea realizării de sine.

”Neunirea cu sine este tocmai starea nevrotică insuportabilă de care am vrea să ne salvăm.” (C. G. Jung, Două scrieri despre psihologia analitică)

Proiecție – mecanism de autoapărare prin care atribuim celorlalți aspecte personale ca: emoții, stări, judecăți pe care le respingem, devenite conținuturi inconștiente.

Sincronicitate – Concept jungian ce descrie o coincidență sau corespondență plină de sens între un eveniment exterior și un gând, un insight, vise, premoniții, viziuni, nevoia de a găsi un răspuns la o problematică anume, etc.. Aceste evenimente exterioare confirmă și validează evenimentele interioare ca fiind reale.

Stres post-traumatic –  retrăirea vividă a unui eveniment traumatic, prin: coșmaruri recurente, anxietate, amintirea spontană și repetitivă a evenimentului, senzații corporale, halucinații, atacuri de panică etc.

Suflet – esența trăirii și înțelegerii pur personale a lumii – sufletul transformă fenomene exterioare în experiențe și trăiri personale, intime și subiective.

Nu ține cont de limitări conceptuale ca: timp, spațiu, loc, dimensiuni, ori teorii științifice, ci este un concept vast și complex ce se referă și reacționează la experiențele și trăirile umane în complexitatea lor, de la cele instinctuale, fiziologice, personale, sociale, până la cele spirituale, religioase etc..

Este păstrătorul tainelor eternului uman unic-individual și colectiv. Scopul nostru este să fim în conexiune cu sufletul nostru.

”(…) Atunci m-am pus în slujba sufletului. L-am iubit și l-am urât, dar a fost bogăția mea cea mai mare. Faptul că m-am dedicat lui – că m-am «vândut» lui – a fost unica posibilitate de a-mi duce existența ca totalitate relativă și de a o suporta.”  (C. G. Jung, Amintiri, vise, reflecții/ Cartea Roșie)

Tipuri psihologice. Introversie și Extraversie – conform psihologiei analitice se disting patru tipuri psihologice, care se împart în două perechi: tipurile iraționale – intuiție și sentiment, și tipurile raționale – senzație și gândire.

Fiecărui tip psihologic îi găsim perechea, compensatoriu, în inconștient. De exemplu, dacă o persoană are Eu-l cu funcția gândire, in inconștient, va avea funcția sentiment. Cealaltă pereche de opuse fiind intuiție-senzație.

Fiecărei funcții corespunde și una dintre cele două atitudini: introversie sau extraversie. Persoanele introverte sunt acelea care doresc să trăiască lumea în interiorul lor, cele extraverte doresc să se arate lumii, să-și exhibe interiorul.

Traumă psihică – eveniment negativ ce afectează profund și perturbă echilibrul psihoemoțional.